Meniu

Amestec de boabe Arabica din Etiopia și Brazilia. Acest tip de cafea era consumat la Chișinău și Odesa la începutul secolului al XIX-lea. Se prepară la ibric și se servește cu un pahar de apă și desertul preferat al lui Pușkin alături de cafea — pastila.

Сafea devenită populară în rândul boemei din România, inclusiv la Chișinău, după Primul Război Mondial. Se prepară la ibric cu rom, care înlocuiește parțial apa. Cea mai veche rețetă identificată datează din 1908. Numele este legat de premierul României Alexandru Marghiloman. Se servește cu un pahar de apă.

Rețetă din România postbelică. În perioada penuriei de cafea, se folosea năutul: acesta era prăjit, măcinat și adăugat la cafeaua naturală. Năutul nu conține cofeină, astfel încât această combinație are un efect mai puțin stimulant.

preparată la ibric, cu adaos de balsam din nuci verzi valahe (sau nuci obișnuite) în cafeaua gata preparată. Este decorată cu un strat de frișcă și presărată cu nucă măcinată. Se servește cu un pahar de apă.

Сafea cu aromă de ciocolată. În perioada interbelică, în Casa Eparhială funcționa o celebră cofetărie, filială a fabricii de ciocolată „Zamfirescu” din București. Cafeaua se prepară la ibric și se servește cu un pahar de apă și pișcot, exact ca acum 100 de ani.

Rețetă din celebra carte de bucate Arta culinară și bucătăria românească a Sandei Marin, din ianuarie 1936. Este un amestec de cafea, cacao și zahăr vanilat, acoperit cu un strat de frișcă rece. Se servește cu un pahar de apă.

Aceeași cafea „Pușkin”, cu adaos de balsam evreiesc basarabean, preparat după rețeta din 1884 a farmacistului chișinăuian Leib Herșcovici. Se servește cu un pahar de apă și un păhărel de balsam.

Сafea „Pușkin” cu adaos de vișinată (lichior de vișine). O rețetă foarte apreciată la Chișinău în perioada interbelică. Se servește cu un pahar de apă și un păhărel de vișinată.

Băutura preferată a marelui dramaturg I.L. Caragiale, care o menționează în piesa O noapte furtunoasă. A fost, de asemenea, apreciată de boema perioadei interbelice. Se prepară la French press și se servește cu zahăr cubic și un pahar de apă.

Сafea servită cu dulceață, gustată separat, după tradiția adusă în Moldova de tătarii crimeeni. Așa era servită cafeaua în casa boierului Varfolomei la începutul secolului al XIX-lea. Cafeaua „Pușkin” este însoțită de un bol mic cu dulceață și un pahar de apă.

Cafea cu cardamon — aromă orientală și condiment fin.

Cafea cu mastic — prospețime rășinoasă mediteraneană.

Este o cafea turcească preparată din fructele menengiçului (terebint, terebinth). Spre deosebire de cafeaua clasică, aceasta nu conține boabe de cafea și, de obicei, nu conține cofeină. Are un gust delicat, cu note de nuci, ușor dulce și o textură cremoasă. În mod tradițional, se prepară în cezve, la fel ca și cafeaua turcească.

Cafea otomană — densă, aromată, după rețeta tradițională.

băutură vegană specifică Chișinăului de la începutul secolului al XIX-lea. Se prepară din lapte de migdale, zahăr și apă de flori de portocal, cunoscută și ca apă de flori de portocal amar (portocală amară). Potrivit amintirilor lui Gorceakov, prietenul chișinăuian al lui A.S. Pușkin, aceasta era „băutura inevitabilă a tuturor seratelor și balurilor” din Chișinăul acelor vremuri.

Băutură tradițională românească, dulce și răcoritoare, preparată din florile de soc (Sambucus nigra). Se obține prin fermentarea naturală a florilor de soc într-un amestec de apă, lămâie și zahăr.

Ceainic pentru doi

Originile sale istorice sunt legate de tradițiile bucătăriei mănăstirești. Primele mențiuni ale unor rețete asemănătoare apar în Carte de bucate boierești, publicată la Iași în 1841 de Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi. Cartea descrie mai multe variante, cunoscute sub denumirile Babe fără lapte și Babe opărite. „Baba Neagră” este propusă pentru includerea în lista patrimoniului cultural imaterial UNESCO.